Codul Familiei

CODUL FAMILIEI

ART. 1

In Romania statul ocroteste casatoria si familia; el sprijina, prin masuri economice si sociale, dezvoltarea si
consolidarea familiei.
Statul apara interesele mamei si copilului si manifesta deosebita grija pentru cresterea si educarea tinerei
generatii.
Familia are la baza casatoria liber consimtita intre soti.
In relatiile dintre soti, precum si in exercitarea drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale.
Drepturile parintesti se exercita numai in interesul copiilor (Codul familiei, art.
16,19,26,28,35,36,42,43,63,97-112,113,114).
ART. 2
Relatiile de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca intre membrii ei, care sint datori sa-si
acorde unul altuia sprijin moral si material (Codul familiei, art. 9,17,25-27,41,44,63,65,86,96,101,107,110).

TITLUL I

Casatoria
CAP. 1

Incheierea casatoriei
ART. 3

Numai casatoria incheiata in fata delegatului de stare civila da nastere drepturilor si obligatiilor de soti
prevazute in prezentul cod (Codul familiei, art. 11,12,15-17,19,23-36).
ART. 4

Vârsta minimă de căsătorie este de optsprezece ani.
Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de şaisprezece ani se poate căsători în temeiul unui
aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi ori, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea direcţiei generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul.
Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea
celuilalt părinte este suficientă.
Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea
persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.

ART. 5
Este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita (Codul familiei, art.
13,19,22).

ART. 6
Este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pina la al patrulea
grad inclusiv.
Pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea, poate fi incuviintata
de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al municipiului Bucuresti sau al judetului in cuprinsul caruia cel
care cere aceasta incuviintare isi are domiciliul (Codul familiei, art. 19,45,46,53,57,59,63).

ART. 7
Este oprita casatoria:
a) intre cel care infiaza sau ascendentii lui, de o parte, si cel infiat ori descendentii acestuia, de alta;
b) intre copiii celui care infiaza, de o parte, si cel infiat sau copiii acestuia, de alta;c) intre cei infiati de aceeasi persoana.
Pentru motive temeinice, casatoria intre persoanele prevazute la lit. b si c de mai sus poate fi incuviintata
potrivit dispozitiilor art. 6 alin. (2) (Codul familiei, art. 19).

ART. 8
In timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa (Codul familiei,
art. 4,13,142).

ART. 9
Este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de
facultatile mintale, cit timp nu are discernamintul faptelor sale (Codul familiei, art. 13,19,142).

ART. 10
Casatoria nu se va incheia daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. In
cazul in care, prin lege speciala, este oprita casatoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile
acelei legi (Codul familiei, art. 9,21).

ART. 11
Casatoria se incheie in fata delegatului de stare civila al Consiliului popular al comunei, orasului, al
municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, in cuprinsul caruia se afla domiciliul sau resedinta
oricaruia dintre viitorii soti (Codul familiei, art. 3,16,17).

ART. 12
Cei care vor sa se casatoreasca vor face, personal, declaratia de casatorie la serviciul de stare civila la care
urmeaza a se incheia casatoria.
Daca unul dintre viitorii soti nu se afla in localitatea unde urmeaza a se incheia casatoria, el va putea face
declaratia de casatorie in localitatea unde se afla, la serviciul de stare civila, care o va transmite, din oficiu si
fara intirziere, serviciului de stare civila competent pentru incheierea casatoriei (Codul familiei, art. 4-11).

ART. 13
In declaratia de casatorie, viitorii soti vor arata ca nu exista nici o piedica legala la casatorie. Odata cu
declaratia de casatorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege (Codul familiei, art. 4-10, 12).

ART. 13^1
In aceeasi zi cu primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila va dispune publicarea acesteia, prin
afisarea in extras, intr-un loc special amenajat, la sediul primariei unde urmeaza sa se incheie casatoria.
Extrasul din declaratia de casatorie va cuprinde, in mod obligatoriu: data afisarii, datele de stare civila ale
viitorilor soti, precum si instiintarea ca orice persoana poate face opunere la casatorie, in termen de 10 zile de
la data afisarii (Codul familiei, art. 14, 19).

ART. 14
Orice persoana poate face opunere la casatorie, daca exista o piedica legala ori daca alte cerinte ale legii nu
sint indeplinite.
Opunerea la casatorie se va face numai in scris, cu aratarea dovezilor pe care ea se intemeiaza (Codul
familiei, art. 4-10,15).

ART. 15
Delegatul de stare civila va refuza sa constate incheierea casatoriei daca, in temeiul verificarilor ce este
dator sa faca, al opunerilor primite sau al informatiilor ce are, gaseste ca cerintele legii nu sint indeplinite
(Codul familiei, art. 4-10,14).

ART. 16
Casatoria se incheie prin consimtamintul viitorilor soti. Acestia sint obligati sa fie prezenti, impreuna in
fata delegatului de stare civila, la sediul serviciului de stare civila, pentru a-si da consimtamintul personal si in
mod public, in fata ofiterului de stare civila.Cu toate acestea, in cazurile aratate de legea speciala, delegatul de stare civila va putea incheia casatoria si
in afara sediului serviciului de stare civila, cu respectarea conditiilor prevazute in alineatul precedent (Codul
familiei, art. 1 alin. (4), art. 2,3,19,20)

ART. 17
Ofiterul de stare civila, luind consimtamintul viitorilor soti, va intocmi de indata, in registrul actelor de
stare civila, actul de casatorie, care se semneaza de catre soti, de cei doi martori si de catre ofiterul de stare
civila (Codul familiei, art. 1 alin. (3), art. 11,16,18,21).

ART. 18
Casatoria nu poate fi dovedita decit prin certificatul de casatorie, eliberat pe baza actului intocmit in
registrul actelor de stare civila )Codul familiei, art. 17).

CAP. 2
Nulitatea casatoriei
ART. 19
Este nula casatoria incheiata cu calcarea dispozitiilor prevazute in art. 4, 5, 6, 7 lit. a, 9, 13^1 si 16 (Codul
familiei, art. 20,23,24).

ART. 20
Casatoria incheiata impotriva dispozitiilor privitoare la virsta legala nu va fi declarata nula daca, intre timp,
acela dintre soti care nu avea virsta ceruta pentru casatorie a implinit-o ori daca sotia a dat nastere unui copil
sau a ramas insarcinata (Codul familiei, art. 1 alin. (1) si (2), art. 4,19).

ART. 21
Casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamint a fost viciat prin eroare cu privire la
identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violenta.
Anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al carui consimtamint a fost viciat, in termen de
sase luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei (Codul familiei, art. 1 alin. (3),
art. 16,17,23,24).

ART. 22
In cazul in care sotul unei persoane declarata moarta s-a recasatorit si, dupa aceasta, hotarirea declarativa
de moarte este anulata, casatoria cea noua ramine valabila.
Prima casatorie este desfacuta pe data incheierii noii casatorii (Codul familiei, art. 5,37,53).

ART. 23
Sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei declarata nula sau anulata pastreaza, pina la data
cind hotarirea instantei judecatoresti ramine definitiva, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila.
Declaratia nulitatii casatoriei nu are nici o urmare in privinta copiilor, care isi pastreaza situatia de copii din
casatorie (Codul familiei, art. 19,21,24,53,62,63).
ART. 24

In cazul prevazut in art. 23 alin. (1), cererea de intretinere a sotului de buna-credinta si raporturile
patrimoniale dintre barbat si femeie sint supuse, prin asemanare, dispozitiilor privitoare la divort.
Tot astfel, in cazul prevazut in art. 23 alin. 2, se vor aplica, prin asemanare, dispozitiile prevazute la divort,
in ce priveste drepturile si obligatiile dintre parinti si copii (Codul familiei, art. 23,30,31,36,41-44,53).CAP. 3

Efectele casatoriei
Sectiunea I

Drepturile si obligatiile personale ale sotilor

ART. 25
Barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie (Codul familiei, art. 1 alin. (4), art.
2,26,36,38,40-44,101).

ART. 26
Sotii hotarasc de comun acord in tot ce priveste casatoria (Codul familiei, art. 1 alin. (4), art. 25,27,36,40-
44,97,101).

A se vedea si art. 20 din Legea nr. 105-1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international
privat.
ART. 27

La incheierea casatoriei, viitorii soti vor declara, in fata delegatului de stare civila, numele pe care s-au
invoit sa-l poarte in casatorie.
Sotii pot sa-si pastreze numele lor dinaintea casatoriei, sa ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele
lor reunite (Codul familiei, art. 1-3, 12,16,28).
ART. 28
Sotii sint obligati sa poarte in timpul casatoriei numele comun declarat.
Daca sotii s-au invoit sa poarte in timpul casatoriei un nume comun si l-au declarat la incheierea casatoriei
potrivit dispozitiilor art. 27 din codul de fata, fiecare din soti nu va putea cere schimbarea acestui nume, pe
cale administrativa, decit cu consimtamintul celuilalt sot (Codul familiei, art. 1-3,25-27,40).
Sectiunea a II-a
Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor
ART. 29
Sotii sint obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei (Codul familiei,
art. 1 alin. (4), art. 2,86,89,101).
ART. 30
Bunurile dobindite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sint, de la data dobindirii lor, bunuri comune
ale sotilor.
Orice conventie contrara este nula.
Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita (Codul familiei, art. 1,3,16,17,22, art. 23 alin. (1), art. 24
alin. (1), art. 29,31-36,39).
ART. 31
Nu sint bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:
a) bunurile dobindite inainte de incheierea casatoriei;
b) bunurile dobindite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a
prevazut ca ele vor fi comune;
c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti;
d) bunurile dobindite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si
proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
e) indemnitatea de asigurare sau despagubire pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare ( Codul
familiei, art. 1-3,30,32,36,139).ART. 32
Sotii raspund cu bunurile comune pentru:
a) cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune;
b) obligatiile ce au contractat impreuna;
c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate socialista,
daca prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor (Codul familiei, art. 1-3,30,31,33-36,39).
ART. 33
Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere
impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.
In acest din urma caz, bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot devin proprii (Codul familiei, art.
1,2,30,31,34,36,39).
ART. 34
Creditorii comuni vor putea urmari si bunurile proprii ale sotilor, insa numai dupa urmarirea bunurilor
comune (Codul familiei, art. 1-3,30-33,35,36).
ART. 35
Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele.
Oricare dintre soti, exercitind singur aceste drepturi, este socotit ca are si consimtamintul celuilalt sot. Cu
toate acestea, nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face
parte din bunurile comune, daca nu are consimtamintul expres al celuilalt sot (Codul familiei, art. 1 alin. (4),
art. 25,26,30-34,36,39,41).
ART. 36
La desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soti, potrivit invoielii acestora. Daca sotii nu se
invoiesc asupra impartirii bunurilor comune, va hotari instanta judecatoreasca.
Pentru motive temeinice, bunurile comune, in intregime sau numai o parte din ele, se pot imparti prin
hotarire judecatoreasca si in timpul casatoriei. Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii. Bunurile
neimpartite, precum si cele ce se vor dobindi ulterior, sint bunuri comune (Codul familiei, art. 1-3,30-35,37-
39).
CAP. 4
Desfacerea casatoriei
ART. 37
Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre
ei.
Casatoria se poate desface prin divort (Codul familiei, art. 22,26,38,39).
ART. 38
Instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cind, datorita unor motive temeinice,
raporturile dintre soti sint grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, daca sint indeplinite urmatoarele
conditii:
a) pina la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei
si
b) nu exista copii minori rezultati din casatorie.
Oricare dintre soti poate cere divortul atunci cind starea sanatatii sale face imposibila continuarea
casatoriei.
La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la incredintarea copiilor minori, obligatia de
intretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor (Codul familiei, art. 1 alin.
(1), (2), art. 26, art. 37 alin. (2), art. 39-44).ART. 39
Casatoria este desfacuta din ziua cind hotarirea prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitiva.
Fata de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale casatoriei inceteaza de la data cind s-a facut mentiune
despre hotarirea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cind ei au cunoscut divortul pe alta
cale (Codul familiei, art. 37,38).
ART. 40
La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat in timpul
casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei.
Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta invoiala prin hotarirea de divort. Instanta, pentru motive
temeinice, poate sa incuviinteze acest drept, chiar in lipsa unei invoieli intre soti.
Daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta
numele ce avea inainte de casatorie (Codul familiei, art. 26-28,38,39).
ART. 41
Pina la desfacerea casatoriei in conditiile prevazute de art. 39, sotii isi datoreaza intretinere.
Sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca
survenite inainte de casatorie, ori in timpul casatoriei; el are dreptul la intretinere si atunci cind incapacitatea
se iveste in decurs de un an de la desfacerea casatoriei, insa numai daca incapacitatea se datoreaza unei
imprejurari in legatura cu casatoria.
Intretinerea datorata potrivit dispozitiilor alin. (2) poate fi stabilita pina la o treime din venitul net din
munca al sotului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o
plati. Aceasta intretinere, impreuna cu intretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul
net din munca al sotului obligat la plata.
Cind divortul este pronuntat numai din vina unuia dintre soti, acesta nu va beneficia de prevederile
alineatelor (2) si (3), decit timp de un an de la desfacerea casatoriei.
In toate cazurile, dreptul la intretinere inceteaza prin recasatoria sotului indreptatit sa o primeasca (Codul
familiei, art. 2,38,39,86, art. 89 lit. a), art. 93, art. 94 alin. (1)-(2), art. 95).
ART. 42
Instanta judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati
copiii minori. In acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinind seama de interesele
copiilor, pe care de asemenea ii va asculta, daca au implinit virsta de zece ani, va hotari, pentru fiecare dintre
copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude, ori unor alte persoane, cu consimtamintul
acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Totodata, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare,
invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Invoiala parintilor privitoare la incredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de
crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a acestora va produce efecte numai daca a fost
incuviintata de instanta judecatoreasca (Codul familiei, art. 2,23, art. 24 alin. (2), art.
38,43,44,86,93,95,97,101,107).
ART. 43
Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la acesta drepturile parintesti.
Cind copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va
stabili care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i
incuviinta actele. Persoana sau institutia de ocrotire careia i s-a incredintat copilul va avea fata de acesta
numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile art. 108 se aplica
prin asemanare.
Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu
acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala (Codul familiei,
art. 1 alin. (4) si (5), art. 23, art. 24 alin. (2), art. 44,97,101,105,108,110,111).ART. 44
In cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a implinit
virsta de patrusprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va
putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati
si copii.
Modificarea masurilor luate potrivit dispozitiilor art. 42 alin. (1) si (2) se va face cu paza cerintelor
prevazute de acele dispozitii (Codul familiei, art. 24,42,43,93, art. 94 alin. (2), art.
101,103,107,108,110,111,112).
TITLUL II
Rudenia
CAP. 1
Dispozitii generale
ART. 45
Rudenia este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe
persoane au un ascendent comun.
In primul caz rudenia este in linie dreapta, iar in al doilea in linie colaterala.
Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta (Codul familiei, art. 6,46,art. 47 si urm., art.
53 si urm.).
ART. 46
Gradul de rudenie se stabileste astfel:
a) in linie dreapta, dupa numarul nasterilor; astfel, fiul si tatal sint rude in gradul intii, nepotul de fiu si
bunicul sint rude in gradul al doilea;
b) in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcind de la una dintre rude pina la ascendentul comun si
coborind de la acesta pina la cealalta ruda; astfel, fratii sint rude in gradul al doilea, unchiul si nepotul in
gradul al treilea, verii primari in gradul al patrulea (Codul familiei, art. 45).
CAP. 2
Filiatia
Sectiunea I
Filiatia fata de mama
ART. 47
Filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii.
Ea se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii (Codul familiei, art. 45,46,48,50-52).
ART. 48
Daca nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila ori daca copilul a fost trecut in registrul de
stare civila ca nascut din parinti necunoscuti, mama poate recunoaste pe copil.
Recunoasterea se poate face fie prin declaratie la serviciul de stare civila, fie printr-un inscris autentic, fie
prin testament.
Recunoasterea, chiar facuta prin testament, nu se poate revoca (Codul familiei, art. 45,47,49,52).
ART. 49
Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata (Codul
familiei, art. 4,7,48,50,52).ART. 50
In cazul in care, din orice imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul
constatator al nasterii, ori in cazul in care se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al
nasterii, dovada filiatiei fata de mama se poate face, in fata instantei judecatoresti, prin orice mijloc de proba
(Codul familiei, art. 47,49,51,52).
ART. 51
Copilul nu poate reclama o stare civila contrara aceleia care rezulta din certificatul de nastere si folosirea
starii civile conforme cu acest certificat.
De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civila a copilului care are folosirea unei stari civile conforme
cu certificatul sau de nastere (Codul familiei, art. 47 alin. (2), art. 49,50,53).
ART. 52
Actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama apartine numai copilului; ea poate fi pornita de
reprezentantul legal, in cazul in care copilul este minor sau pus sub interdictie.
Dreptul de a porni actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama nu trece asupra mostenitorilor copilului;
ei pot continua actiunea pornita de acesta.
Actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsei mame.
Actiunea nu se prescrie in timpul vietii copilului (Codul familiei, art. 47,51,113,124,133,142,147, art. 151
alin. (3)).
Sectiunea a II-a
Filiatia fata de tata
ART. 53
Copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei.
Copilul nascut dupa desfacerea, declararea nulitatii sau anularea casatoriei are ca tata pe fostul sot al
mamei, daca a fost conceput in timpul casatoriei si nasterea sa a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o
noua casatorie.
Dispozitiile art. 51 sint aplicabile si situatiilor prevazute in prezentul articol (Codul familiei, art. 1 alin. (1)-
(3), art. 16,17,19,21,22,23,37,39,54,61).
ART. 54
Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.
Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de oricare dintre soţi, precum şi de către copil; ea poate
fi continuată de moştenitori.
Acţiunea se introduce de către soţul mamei împotriva copilului; dacă acesta este decedat, acţiunea se
porneşte împotriva mamei sale.
Mama sau copilul introduce acţiunea împotriva soţului mamei; dacă acesta este decedat, acţiunea se
porneşte împotriva moştenitorilor lui.
Dacă titularul acţiunii este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore.
Mama copilului va fi citată în toate cazurile în care nu formulează ea însăşi acţiunea.
ART. 55*)
Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul
mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului.
Dacă acţiunea nu a fost introdusă în timpul minorităţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3
ani de la data majoratului său.
Reclamantul poate fi repus în termen, în condiţiile legii.
ART. 56
Filiatia fata de tata se stabileste, in afara de cazurile prevazute in art. 53, prin recunoastere sau hotarire
judecatoreasca (Codul familiei, art. 53,57,61,63).ART. 57
Copilul conceput si nascut in afara de casatorie poate fi recunoscut de catre tatal sau; dupa moartea
copilului, acesta poate fi recunoscut numai daca a lasat descendenti firesti.
Recunoasterea se face prin declaratie facuta la serviciul de stare civila, fie odata cu inregistrarea nasterii, fie
dupa aceasta data; recunoasterea poate fi facuta si prin inscris autentic sau prin testament.
Recunoasterea, chiar facuta prin testament, nu se poate revoca (Codul familiei, art. 56,58,63).
ART. 58
Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata.
Daca recunoasterea este contestata de mama, de cel recunoscut sau de descendentii acestuia, dovada
paternitatii este in sarcina autorului recunoasterii sau a mostenitorilor sai (Codul familiei, art. 49,56,57).
ART. 59
Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele sau de catre
mama, chiar daca este minora, ori de reprezentantul lui legal.
Dreptul de a porni actiunea in stabilirea paternitatii nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua
actiunea pornita de acesta.
Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata (Codul
familiei, art. 53,56,60,61,63-65).
ART. 60
Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă într-un termen de un an de la
naşterea copilului.
Daca, in cazul prevazut in art. 54 alin. (1), un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie, prin efectul
unei hotariri judecatoresti, termenul de un an, pentru pornirea actiunii in stabilirea paternitatii din afara
casatoriei, va curge de la data cind acea hotarire a ramas definitiva.
In cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori daca acesta din urma a prestat copilului intretinere,
termenul de un an va curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii (Codul familiei, art. 56,61,63-65).
Acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia.
ART. 61
Timpul cuprins intre a treisuta si a o sutaoptzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al
conceptiunii. El se socoteste de la zi la zi (Codul familiei, art. 53,54,56,58,59,60).
Sectiunea a III-a
Situatia legala a copilului
ART. 62
Copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor.
Daca parintii nu au nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele
lor reunite. In acest caz, numele copilului se va stabili prin invoiala parintilor si se va declara, odata cu
nasterea copilului, la serviciul de stare civila. In lipsa unei asemenea invoieli, autoritatea tutelara de la
domiciliul copilului va hotari, ascultind pe parinti, daca copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor
reunite (Codul familiei, art. 23,27,28,53).
ART. 63
Copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau prin hotarire judecatoreasca
are fata de parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie (Codul
familiei, art. 56,57,59,60,64,65).
ART. 64
Copilul din afara casatoriei dobindeste numele de familie al aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost
mai intii stabilita.
In cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, instanta judecatoreasca va putea de
incuviintare copilului sa poarte numele acestuia din urma.In cazul in care copilul a fost recunoscut in acelasi timp de ambii parinti, se aplica dispozitiile art. 62 alin. 2
(Codul familiei, art. 56,57,59,60,62,63,65).
ART. 65
Daca filiatia copilului din afara casatoriei este stabilita fata de ambii parinti, incredintarea lui, precum si
contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala se vor hotari
potrivit dispozitiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplica prin asemanare (Codul familiei, art. 2,42-
44,56,57,59,60,63,64,86,93-95,97,101,107).
CAP. 3
Adoptia
ART. 66 – 85
Abrogate.
CAP. 4
Obligatia de intretinere
ART. 86
Obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si infiat, bunici si nepoti,
strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege.
Are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavind putinta unui cistig din munca, din cauza
incapacitatii de a munci.
Descendentul, cit timp este minor, are drept la intretinere oricare ar fi pricina nevoii in care el se afla
(Codul familiei, art. 2,41-44,63,88,96,101,107,127).
ART. 87
Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa continue a da intretinere
copilului, cit timp acesta este minor, insa numai daca parintii sai firesti au murit, sint disparuti ori sint in
nevoie.
Copilul va putea fi obligat sa dea intretinere celui care l-a intretinut timp de 10 ani, astfel cum se arata in
alineatul precedent (Codul familiei, art. 86).
ART. 88
Abrogat.
ART. 89
Intretinerea se datoreaza in ordinea urmatoare:
a) sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati;
b) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar, daca sint mai multi descendenti sau
mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai indepartat;
c) cel care infiaza este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti;
d) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor (Codul familiei, art.
2,29,46,86-88).
ART. 90
In cazul in care mai multe dintre persoanele prevazute in art. 89 sint obligate sa intretina aceeasi persoana,
ele vor contribui la plata intretinerii, proportional cu mijloacele ce au.
Daca parintele are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de urgenta, sa porneasca
actiunea numai impotriva unuia dintre ei. Cel care a platit intretinerea se poate intoarce impotriva celorlalti
obligati pentru partea fiecaruia )Codul familiei, art. 86,89).
ART. 91In cazul in care cel obligat in primul rind la intretinere nu are mijloace indestulatoare pentru a acoperi
nevoile celui ce o cere, instanta judecatoreasca va putea obliga pe celelalte persoane indatorate la intretinere
sa o completeze, in ordinea stabilita in art. 89 (Codul familiei, art. 86,89).
ART. 92
Cind cel obligat nu poate presta, in acelasi timp, intretinere tuturor celor care sint in drept sa i-o ceara,
instanta judecatoreasca, tinind seama de nevoile fiecareia dintre aceste persoane, poate hotari fie ca
intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate
persoanele indreptatite sa o ceara. In acest caz, instanta va hotari, totodata, modul in care se va imparti
intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi (Codul familiei, art. 86,89-91).
ART. 93
Obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani.
Instanta judecatoreasca va stabili felul si modalitatile executarii, tinind seama de imprejurari (Codul
familiei, art. 41-44,65,86-88,94).
ART. 94
Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.
Instanta judecatoreasca va putea mari sau micsora obligatia de intretinere sau hotari incetarea ei, dupa cum
se schimba mijloacele celui care da intretinerea sau nevoia celui ce o primeste.
Cind intretinerea este datorata de parinte sau de cel care infiaza, ea se stabileste pina la o patrime din
cistigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii
(Codul familiei, art. 41-44,65,86,93).
ART. 95
Obligatia de intretinere se stinge, in afara de cazul prevazut in art. 96, prin moartea debitorului sau a celui
indreptatit la pensia de intretinere (Codul familiei, art. 86-88,94,96).
ART. 96
Mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinerea fara a avea
obligatia legala, este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii
minorului au murit, sint disparuti sau sint in nevoie, insa numai cit timp cel intretinut este minor.
In cazul in care sint mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional
cu valoarea bunurilor mostenite (Codul familiei, art. 86-88,95).
TITLUL III
Ocrotirea celor lipsiti de capacitate, a celor cu capacitate restrinsa si a altor persoane
CAP. 1
Ocrotirea minorului
Sectiunea I
Drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii minori
ART. 97
Ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sint
din casatorie, din afara casatoriei, ori infiati.
Ei exercita drepturile lor parintesti numai in interesul copiilor (Codul familiei, art. 1,2,25,98,99).
ART. 98
Masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti, de comun acord.
Daca unul dintre parinti este mort, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau, din orice
imprejurare, se afla in neputinta de a-si manifesta vointa, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti
(Codul familiei, art. 1,2,25,43,65,97,99,101,109).ART. 99
De cite ori se iveste neintelegere intre parinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la indeplinirea
indatoririlor parintesti, autoritatea tutelara, dupa ce asculta pe parinti, hotaraste potrivit cu interesul copilului
(Codul familiei, art. 25,97,98).
ART. 100
Copilul minor locuieste la parintii sai.
Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
In caz de neintelegere intre parinti, instanta judecatoreasca, ascultind autoritatea tutelara, precum si pe
copil, daca acesta a implinit virsta de 10 ani, va decide, tinind seama de interesele copilului.
ART. 101
Parintii sint datori sa ingrijeasca de copil.
Ei sint obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si
pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu telurile statului socialist*), spre
a-l face folositor colectivitatii (Codul familiei, art. 1,2,25,86,97-99,102,103,107-109).
ART. 102
Autoritatea tutelara, poate da incuviintare copilului, la cererea acestuia, dupa implinirea virstei de 14 ani,
sa-si schimbe felul invataturii ori pregatirii profesionale stabilita de parinti sau sa aiba locuinta pe care o cere
desavirsirea invataturii ori pregatirii profesionale (Codul familiei, art. 1,2,101,108).
ART. 103
Parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept.
Instanta judecatoreasca va respinge cererea, daca inapoierea este contrara intereselor copilului. Acesta va fi
ascultat, daca a implinit virsta de 10 ani (Codul familiei, art. 24,43,65).
ART. 104
Abrogat.
ART. 105
Parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta in actele
civile, pina la data cind el implineste virsta de 14 ani.
Dupa implinirea virstei de 14 ani, minorul isi exercita singur drepturile si isi executa tot astfel obligatiile,
insa numai cu incuviintarea prealabila a parintilor spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea celor de-al
treilea.
Dispozitiile sectiunii a II-a din prezentul capitol vor fi aplicabile prin asemanare. Cu toate acestea, nu se va
intocmi inventarul prevazut in art. 126, in cazul in care copilul nu are alte bunuri decit cele de uz personal
(Codul familiei, art. 98,124-141).
ART. 106
Parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui, in afara
de dreptul la mostenire si la intretinere (Codul familiei, art. 86,89,94,101,105,107,110).
ART. 107
Copilul minor este intretinut de parintii sai.
Daca minorul are un venit propriu, care nu este indestulator, parintii au indatorirea sa asigure conditiile
necesare pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatirea sa profesionala.
In caz de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere datorata de parinti minorului, felul si modalitatile
executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se vor stabili de instanta judecatoreasca cu ascultarea
autoritatii tutelare (Codul familiei, art. 42-44,65,86-96,101,106,127).
ART. 108
Autoritatea tutelara este obligata sa exercite un control efectiv si continuu asupra felului in care parintii isi
indeplinesc indatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului.Delegatii autoritatii tutelare au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze pe orice cale
despre felul cum acestia sint ingrijiti, in ceea ce priveste sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea,
invatatura si pregatirea lor profesionala, in conformitate cu telurile statului socialist*), pentru o activitate
folositoare colectivitatii; la nevoie, ei vor da indrumarile necesare (Codul familiei, art. 1, 98, 99, 101, 105-
107, 109-112, 136, 158-160).
ART. 109
Daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor
parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte ori daca
educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se face in spirit de devotament fata de
Republica Populara Romana*), instanta judecatoreasca, la cererea autoritatii tutelare, va pronunta decaderea
parintelui din drepturile parintesti.
Citarea parintilor si a autoritatii tutelare este obligatorie (Codul familiei, art. 1,2,98,101,104,110-112,117).
ART. 110
Decaderea din drepturile parintesti nu scuteste pe parinte de indatorirea de a da intretinere copilului (Codul
familiei, art. 86,94,98,109,111,112).
ART. 111
Autoritatea tutelara va ingadui parintelui decazut din drepturile parintesti sa pastreze legaturi personale cu
copilul, afara numai daca, prin asemenea legaturi, cresterea, educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a
copilului ar fi in primejdie (Codul familiei, art. 109,110,112).
ART. 112
Instanta judecatoreasca va reda parintelui decazut din drepturile parintesti exercitiul acestor drepturi, daca
au incetat imprejurarile care au dus la decadere, astfel incit, prin redarea acestor drepturi, cresterea, educarea,
invatatura, pregatirea profesionala si interesele patrimoniale ale copilului nu mai sint primejduite (Codul
familiei, art. 109-111).
Sectiunea a II-a
Tutela minorului
ART. 113
In cazul in care ambii parinti fiind morti, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie,
disparuti ori declarati morti, copilul este lipsit de ingrijirea ambilor parinti, precum si in cazul prevazut in art.
85, copilul va fi pus sub tutela (Codul familiei, art. 105,109,114-141).
ART. 114
Tutela se exercita numai in interesul minorului (Codul familiei, art. 1 alin. (2), art. 23,124,136).
ART. 115
Au obligatia ca in termen de cel mult cinci zile de la data cind afla de existenta unui minor lipsit de ingrijire
parinteasca, in cazurile prevazute in art. 113, sa instiinteze autoritatea tutelara:
a) persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii casei in care locuieste minorul;
b) serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, precum si biroul notarial de stat, cu
prilejul deschiderii unei mosteniri;
c) instantele judecatoresti, procuratura si militia, cu prilejul pronuntarii, luarii sau executarii unor masuri
privative de libertate;
d) organele administratiei de stat, organizatiile obstesti, institutiile de ocrotire, precum si orice alta persoana
(Codul familiei, art. 113,115-118).
ART. 116
Numirea tutorelui se face de autoritatea tutelara, din oficiu sau la incunostiintarea acesteia, de catre cei
aratati in art. 115 (Codul familiei, art. 113,115,117,118).ART. 117
Nu poate fi tutore:
a) minorul sau cel pus sub interdictie;
b) cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore;
c) cel caruia i s-a restrins exercitiul unor drepturi politice sau civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarire
judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari;
d) cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de a fi ales deputat;
e) cel care, exercitind o alta tutela, a fost indepartat din aceasta;
f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei.
Cind vreuna dintre imprejurarile aratate in prezentul articol se iveste in timpul tutelei, tutorele va fi
indepartat (Codul familiei, art. 109,113,115,118,142 si urm.).
ART. 118
Cel numit tutore nu poate refuza aceasta sarcina.
Cu toate acestea, poate refuza sarcina tutelei:
a) cel care are virsta de 60 de ani impliniti;
b) femeia insarcinata sau mama unui copil mai mic de opt ani;
c) cel care creste si educa doi sau mai multi copii;
d) cel care exercita o alta tutela sau o curatela;
e) cel care din cauza bolii, a infirmitatii, a felului indeletnicirii, a departarii domiciliului de locul unde se
afla bunurile minorului sau din alte motive intemeiate, nu ar putea sa indeplineasca aceasta sarcina.
Daca vreuna dintre imprejurarile aratate in prezentul articol se iveste in timpul tutelei, tutorele poate cere sa
fie inlocuit (Codul familiei, art. 113,115-117).
ART. 119
Autoritatea tutelara va comunica in scris tutorelui numirea sa si va afisa decizia de numire la consiliul
popular*) de la domiciliul minorului.
Drepturile si indatoririle tutorelui incep de la primirea comunicarii.
Intre timp, autoritatea tutelara poate lua masurile provizorii cerute de interesele minorului (Codul familiei,
art. 116-118,139).
ART. 120
Tutorele care, fiind in exercitiul atributiilor sale, a cerut inlocuirea, este obligat sa-si exercite aceste
atributii pina la rezolvarea cererii sale de inlocuire (Codul familiei, art. 119).
ART. 121
Tutela este o sarcina gratuita.
Cu toate acestea, autoritatea tutelara, tinind seama de munca depusa in administrarea averii si de starea
materiala a minorului si a tutorelui, va putea acorda acestuia din urma o remuneratie, care nu va depasi zece la
suta din veniturile bunurilor minorului. Autoritatea tutelara, potrivit imprejurarilor, va putea modifica sau
suprima aceasta remuneratie.
ART. 122
Minorul pus sub tutela locuieste la tutore. Numai cu incuviintarea autoritatii tutelare, minorul poate avea o
alta locuinta (Codul familiei, art. 102,114).
ART. 123
Tutorele are obligatia de a ingriji de minor.
El este obligat sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si
pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu telurile statului socialist*), spre
a-l face folositor colectivitatii (Codul familiei, art. 8,114,136).
ART. 124
Tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele civile, insa numai
pina la data cind acesta implineste virsta de patrusprezece ani.Dupa implinirea virstei de patrusprezece ani, minorul isi exercita singur drepturile si isi executa tot astfel
obligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a tutorelui, spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea
celor de-al treilea (Codul familiei, art. 126,129,133,136).
ART. 125
Dispozitiile art. 102, 103 si 106 se aplica in mod corespunzator si in cazul tutelei.
ART. 126
Dupa numirea tutorelui, si in prezenta acestuia, un delegat al autoritatii tutelare va verifica la fata locului
toate bunurile minorului, intocmind, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, un inventar, care va fi
supus aprobarii autoritatii tutelare.
Creantele pe care le au fata de minor tutorele, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui,
pot fi platite numai cu aprobarea autoritatii tutelare (Codul familiei, art. 45,46,128).
ART. 127
Autoritatea tutelara va stabili suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor
sale. Ea va putea modifica, potrivit imprejurarilor, aceasta suma.
Cheltuielile necesare pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale se acopera din veniturile
acestuia. In cazul in care veniturile minorului nu sint indestulatoare, autoritatea tutelara va dispune vinzarea
bunurilor minorului.
Daca minorul este lipsit de bunuri si nu are parinti sau alte rude care sint obligati de lege sa-i dea
intretinere, autoritatea tutelara va cere Directiei judetene sau a municipiului Bucuresti pentru probleme de
munca si ocrotiri sociale sa contribuie la intretinerea lui (Codul familiei, art. 86,106,107,110).
ART. 128
Este oprit sa se incheie acte juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui,
de o parte, si minor, de alta (Codul familiei, art. 45,46,105,126,132).
ART. 129
Tutorele nu poate, in numele minorului, sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia.
Tutorele nu poate, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, sa faca valabil instrainarea ori gajarea
bunurilor minorului, renuntarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum si sa incheie orice alte acte
care depasesc dreptul de a administra.
Actele facute cu calcarea dispozitiilor de mai sus sint anulabile.
Cu toate acestea, tutorele poate instraina, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, bunurile supuse
pieirii ori stricaciunii, precum si bunurile devenite nefolositoare pentru minor, daca valoarea acestora din
urma nu depaseste suma de doua sute cincizeci lei (Codul familiei, art. 105,124,128,130,133).
ART. 130
Autoritatea tutelara va acorda incuviintarea, numai daca actul raspunde unei nevoi sau prezinta un folos
neindoielnic pentru minor.
Incuviintarea se va da pentru fiecare act in parte.
In caz de vinzare, incuviintarea va arata daca vinzarea se va face prin buna invoiala sau in alt mod.
In toate cazurile, autoritatea tutelara poate indica tutorelui modul in care se intrebuinteaza sumele de bani
obtinute (Codul familiei, art. 105,124,128,129,133).
ART. 131
Sumele de bani care intrec nevoile intretinerii minorului si ale administrarii bunurilor sale, precum si
hirtiile de valoare, vor fi depuse, pe numele minorului, la o casa de pastrare de stat, de unde nu vor putea fi
ridicate decit cu incuviintarea autoritatii tutelare.
Tutorele poate depune si sumele necesare intretinerii, tot pe numele minorului. Acestea se vor trece intr-un
cont separat si vor putea fi ridicate de tutore fara incuviintarea prevazuta in alineatul precedent (Codul
familiei, art. 105,127).ART. 132
Ori de cite ori se ivesc intre tutore si minor interese contrare, care nu sint dintre cele care trebuie sa duca la
inlocuirea tutorelui, autoritatea tutelara va numi un curator (Codul familiei, art. 128,138,152 si urm.).
ART. 133
Minorul care a implinit virsta de 14 ani incheie actele juridice cu incuviintarea prealabila a tutorelui, iar in
cazurile prevazute in art. 132 si 152 lit. c, cu incuviintarea prealabila a curatorului.
Daca actul pe care minorul urmeaza sa-l incheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate incheia
decit cu incuviintarea autoritatii tutelare, va fi necesara si prealabila incuviintare a acesteia.
Minorul nu poate sa faca, nici chiar cu incuviintare, donatii si nici sa garanteze obligatia altuia.
Actele facute cu calcarea dispozitiilor de mai sus sint anulabile (Codul familiei, art. 105,124,129,130).
ART. 134
Tutorele este dator sa prezinte anual autoritatii tutelare o dare de seama despre modul cum a ingrijit de
persoana minorului, precum si despre administrarea bunurilor acestuia.
Darea de seama se va prezenta autoritatii tutelare in termen de 30 de zile de la sfirsitul anului calendaristic.
In afara de darea de seama anuala, tutorele este obligat, la cererea autoritatii tutelare, sa dea oricind dari de
seama despre felul cum a ingrijit de persoana minorului, precum si despre administrarea bunurilor acestuia
(Codul familiei, art. 101,105,135,141).
ART. 135
Autoritatea tutelara va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului si la cheltuielile facute cu
intretinerea acestuia si cu administrarea bunurilor sale si, daca sint regulat intocmite si corespund realitatii, va
da descarcare tutorelui (Codul familiei, art. 127,131,134,141).
ART. 136
Autoritatea tutelara va exercita un control efectiv si continuu asupra modului in care tutorele isi
indeplineste indatoririle sale cu privire la persoana si bunurile minorului, dispozitiile art. 108 alin. 2 fiind
aplicabile.
Pentru inlesnirea controlului, autoritatea tutelara va putea cere colaborarea organelor administratiei de stat
si institutiilor de ocrotire.
ART. 137
Felul invataturii sau pregatirii profesionale, ce minorul primea la data numirii tutorelui, nu poate fi
schimbat de acesta, decit cu incuviintarea autoritatii tutelare (Codul familiei, art. 114,123,136).
ART. 138
Minorul, precum si toti cei prevazuti in art. 115, pot face plingere autoritatii tutelare cu privire la actele sau
faptele tutorelui pagubitoare pentru minor.
Tutorele va fi indepartat daca savirseste un abuz, o neglijenta grava sau fapte care il fac nevrednic de a fi
tutore, precum si daca nu isi indeplineste multumitor sarcina.
ART. 139
Pina la intrarea in functiune a noului tutore, autoritatea tutelara va numi un curator (Codul familiei, art.
119,152 si urm.).
ART. 140
La incetarea tutelei, tutorele este dator ca, in termen de cel mult 30 de zile, sa prezinte autoritatii tutelare o
dare de seama generala. El are aceeasi indatorire si in caz de indepartare din tutela.
Bunurile care au fost in administrarea tutorelui vor fi predate, dupa caz, fostului minor, mostenitorilor
acestuia sau noului tutore (Codul familiei, art. 141).
ART. 141
Dupa predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, autoritatea tutelara va da tutorelui
descarcare de gestiune sa.Chiar daca autoritatea tutelara a dat tutorelui descarcare de gestiune, acesta raspunde pentru paguba
pricinuita prin culpa sa.
Tutorele care inlocuieste pe un alt tutore are obligatia sa ceara fostului tutore repararea pagubelor ce acesta
a pricinuit minorului prin culpa sa (Codul familiei, art. 134,135,140).
CAP. 2
Interdictia
ART. 142
Cel care nu are discernamint pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei mintale ori debilitatii
mintale, va fi pus sub interdictie.
Pot fi pusi sub interdictie si minorii (Codul familiei, art. 9,19,151).
ART. 143
Interdictia poate fi ceruta de autoritatea tutelara, precum si de toti cei prevazuti in art. 115.
ART. 144
Interdictia se pronunta de instanta judecatoreasca cu concluziile procurorului si isi produce efectele de la
data cind hotarirea a ramas definitiva.
Dupa ce a ramas definitiva, hotarirea se va comunica, fara intirziere, de catre instanta judecatoreasca ce a
pronuntat-o, instantei locului unde actul de nastere al celui pus sub interdictie a fost inregistrat, spre a fi
transcrisa in registrul anume destinat.
Cind sentinta judecatoriei prin care s-a pronuntat interdictia a fost atacata cu recurs si acesta a fost respins,
instanta de recurs va face ea insasi comunicarea prevazuta de acest articol trimitind, in copie, dispozitivul
sentintei.
Incapacitatea celui pus sub interdictie nu va putea fi opusa unui al treilea decit de la data transcrierii
hotaririi, afara numai daca cel de-al treilea a cunoscut interdictia pe alta cale (Codul familiei, art. 142,146).
ART. 145
Hotarirea de punere sub interdictie ramasa definitiva va fi comunicata de instanta judecatoreasca autoritatii
tutelare, care va desemna un tutore.
De asemenea, hotarirea de punere sub interdictie ramasa definitiva va fi comunicata medicului sef al
comunei, al orasului, al municipiului sau al sectorului Bucuresti, pentru ca aceasta sa instituie asupra celui
interzis, potrivit instructiunilor Ministerului Sanatatii si Familiei, o supraveghere medicala permanenta (Codul
familiei, art. 146, 147, 149).
ART. 146
In caz de nevoie si pina la rezolvarea cererii de punere sub interdictie, autoritatea tutelara va putea numi un
curator pentru ingrijirea persoanei si reprezentarea celui a carui interdictie a fost ceruta, precum si pentru
administrarea bunurilor (Codul familiei, art. 144,152 si urm.).
ART. 147
Regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit virsta de patrusprezece ani se aplica si in cazul
tutelei celui pus sub interdictie, in masura in care legea nu dispune altfel (Codul familiei, art. 54 alin. (3), art.
124,129,130,132,148-150).
ART. 148
Tutorele celui pus sub interdictie este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa trei ani de la numire (Codul
familiei, art. 145).
ART. 149
Tutorele este dator sa ingrijeasca de persoana celui pus sub interdictie, spre a-i grabi vindecarea si a-i
imbunatati conditiile de viata; in acest scop, se vor intrebuinta veniturile si, la nevoie, toate bunurile celui pus
sub interdictie.Autoritatea tutelara, de acord cu serviciul sanitar competent si tinind seama de imprejurari, va hotari daca
cel pus sub interdictie va fi ingrijit la locuinta lui ori intr-o institutie sanitara (Codul familiei, art.
123,145,150).
ART. 150
Minorul care, la epoca punerii sub interdictie, se afla sub ocrotirea parintilor, va ramine sub aceasta ocrotire
pina la data cind devine major, fara a i se numi un tutore. Dispozitiile art. 149 sint aplicabile si situatiei
prevazute in prezentul alineat.
Daca la data cind minorul devine major el se afla inca sub interdictie, autoritatea tutelara va numi un tutore.
In cazul in care la epoca punerii sub interdictie minorul se afla sub tutela, autoritatea tutelara va hotari daca
fostul tutore al minorului pastreaza sarcina tutelei sau va numi un nou tutore (Codul familiei, art.
98,101,145,149).
ART. 151
Daca au incetat cauzele care au provocat interdictia, instanta judecatoreasca va pronunta, ascultind
concluziile procurorului, ridicarea ei.
Cererea se va putea face de cel pus sub interdictie, de tutore, precum si de toti cei prevazuti in art. 115.
Hotarirea care pronunta ridicarea interdictiei isi produce efectele de la data cind a ramas definitiva. Ea se va
comunica, de catre instanta judecatoreasca care a pronuntat-o, instantei locului unde s-a transcris hotarirea de
punere sub interdictie, spre a fi de asemenea transcrisa in registrul prevazut de art. 144 si totodata spre a se
face in acelasi registru mentiune despre ridicarea interdictiei, pe marginea hotaririi care a pronuntat
interdictia.
Incetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusa unui al treilea decit de la data cind,
potrivit dispozitiilor alineatului precedent, a fost facuta mentiune despre ridicarea interdictiei, afara numai
daca cel de-al treilea a cunoscut ridicarea interdictiei pe alta cale (Codul familiei, art. 115, 144).
CAP. 3
Curatela
ART. 152
In afara de alte cazuri prevazute de lege, autoritatea tutelara va putea institui curatela:
a) daca, din cauza batrinetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi capabila, nu poate,
personal, sa-si administreze bunurile sau sa-si apere interesele in conditii multumitoare si, din motive
temeinice, nu-si poate numi un reprezentant;
b) daca, din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi capabila, nu poate, nici personal, nici prin
reprezentant, sa ia masurile necesare in cazuri a caror rezolvare nu sufera aminare;
c) daca, din cauza bolii sau alte motive, parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act
in numele persoanei ce reprezinta sau ale carei acte le incuviinteaza;
d) daca o persoana, fiind obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu, nu a lasat un mandatar
general;
e) daca o persoana a disparut fara a se avea stiri despre ea si nu a lasat un mandatar general (Codul familiei,
art. 132,139,146,153-157).
ART. 153
In cazurile prevazute in art. 152, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacitatii celui pe care
curatorul il reprezinta (Codul familiei, art. 152,154-157).
ART. 154
Curatela se poate institui la cererea celui care urmeaza a fi reprezentat, a sotului sau, a rudelor, a celor
aratati in art. 115, precum si a tutorelui, in cazul prevazut in art. 152 lit. c. Autoritatea tutelara poate institui
curatela si din oficiu.
Curatela nu se poate institui decit cu consimtamintul celui reprezentat, in afara de cazurile in care
consimtamintul nu poate fi dat (Codul familiei, art. 152,153,155-157).ART. 155
In cazurile in care se instituie curatela, se aplica regulile de la mandat.
Autoritatea tutelara poate da instructiuni curatorului, in locul celui reprezentat, in toate cazurile in care
acesta din urma nu este in masura sa o faca (Codul familiei, art. 152-154,156-157).
ART. 156
Curatorul este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa trei ani de la numire (Codul familiei, art. 152-155,157).
ART. 157
Daca au incetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicata de autoritatea tutelara la
cererea curatorului, a celui reprezentat, a oricaruia dintre cei prevazuti in art. 115 ori din oficiu (Codul
familiei, art. 152-156).
CAP. 4
Autoritatea tutelara
ART. 158
Atributiile de autoritate tutelara apartin organelor executive si de dispozitie ale consiliilor comunale,
orasenesti, municipale sau de sector al municipiului Bucuresti.*)
ART. 159
Autoritatea tutelara competenta este:
a) pentru ocrotirea parinteasca si tutela minorului, cea de la domiciliul minorului;
b) pentru tutela persoanei pusa sub interdictie, cea de la domiciliul acesteia;
c) pentru curatela prevazuta in art. 152 lit. a sau c, cea de la domiciliul persoanei reprezentate sau al
minorului de patrusprezece ani;
d) in cazul prevazut in art. 152 lit. b, fie autoritatea tutelara de la domiciliul persoanei reprezentate, fie
autoritatea tutelara de la locul unde trebuie luate masurile urgente;
e) pentru curatela prevazuta in art. 152 lit d sau e, cea de la ultimul domiciliu din tara al celui lipsa ori al
celui disparut.
ART. 160
Deciziile autoritatii tutelare pot fi atacate la autoritatea ierarhic superioara care, potrivit legii, exercita
atributiile de indrumare si control.
DISPOZITII FINALE
ART. 161
Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 februarie 1954.

Articole Asemanatoare

Lasa o Parere